Păstrăvăria Albota, o afacere săsească, în locul preferat al lui Nicu Ceaușescu

Divertisment
Supra

Albota, cunoscută ca o muchie a masivului Făgărașului, este renumită în țară și în străinătate ca cea mai apreciată păstrăvărie românească, pentru că aici nu este doar un loc unde se crește și se cumpără pește, e mult mai mult, fiind vorba de un întreg complex turistic de patru stele.

„Complexul Turistic Albota este situat într-o locație idilică: la poalele munților Făgăraș, după satul Arpașu de Sus, la 55 km de aeroportul Sibiu, în drumul DN1 Sibiu-Brașov. Aici vă puteți bucura de „natura pură”, admirând Valea Arpășelului cu Căldarea și Rezervația Naturală, înconjurată în stânga de vârful Albota și în dreapta de Buteanu (2.507 m), dar și lacurile păstrăvăriei — toate într-un peisaj de neuitat!”, așa este descris Complexul Turistic Albota pe site-ul www.sibiu-turism.ro, aparținând Asociației Județene de Turism Sibiu. 

Ca să mergi la păstrăvăria Albota nu trebuie să fii neapărat iubitor al mâncărurilor pescărești. Este suficient să îți dorești să ajungi într-un rai al bunătăților din Ardeal, atât cele tradiționale românești, dar și săsești. Pentru cei care sunt vegetarieni, păstrăvăria Albota este locul ideal unde pot degusta preparate sută la sută bio și se pot bucura de o oază de liniște și aer curat, admirând munții Făgărașului.

Cam cât de mult trebuie să îți dorești să ajungi la Albota? Ei bine, de primăvara până toamna târziu, autocare pline cu turiști străini parcurg cei 55 de kilometri pe cel mai circulat drum național din România, Drumul Național 1, de la Sibiu spre Brașov, oprindu-se în satul Arpașu de Sus. Un sat sibian liniștit, unde oamenii se îmbracă încă în costume tradiționale ca să meargă la slujbă duminică, dar în care principala atracție turistică este tocmai această păstrăvărie. Practic, de pe DN1, mai faci zece kilometri și ajungi la păstrăvăria Albota.

Din sat până la păstrăvărie, drumul făcut și refăcut de patronul păstrăvăriei pune răbdarea turiștilor pe jar, care abia așteaptă să ajungă la destinație. Indicatoare de lemn, frumos scrise, te invită să fii calm și îți deschid apetitul pentru specialitatea casei, un preparat unic, ce doar la Albota se gătește: file de păstrăv în fulgi de porumb, cu un sos ușor, răcoritor, de pătrunjel, cu cartofi natur peste care se presară ușor verdețuri proaspete, din grădina proprie. Lângă păstrăv se așează cu grijă o felie de lămâie, pe o salată creață, totul pentru un preparat marca Albota, care se poate servi aici sau la Restaurantul Hermania din centrul Sibiului, local aparținând aceluiași patron. După cum se știe, carnea de păstrăv are puține calorii și grăsimi și multe vitamine și minerale. 

Cu bicicleta, ATV-ul, căruța, pe jos, dar și cu orice fel de autoturism, oricine poate ajunge la Albota. Pentru nostalgici și romantici, recomandăm șareta.

Păstrăvăria Albota are o producție anuală de 40 de tone de păstrăv, în cele 13 bazine. Aici, păstrăvul atinge greutatea de un sfert de kilogram, în maxim doi ani. Fântânel și Curcubeu sunt cele două feluri de păstrăvi crescuți la Albota. Fântânelul este mai închis la culoare spre deosebire de Curcubeu, ce are un spate punctat, cu o dungă roșie. Pentru turiștii care nu vin să pescuiască aici, cel mai interesant li se pare ritualul de hrănire al păstrăvilor, zilnic, înainte de apusul soarelui.

„La nivelul condițiilor din România, stăm bine spre foarte bine. Pe week-end, la mine vin o mie de oameni. Capacitatea de cazare este de o sută de locuri, dar mănâncă o mie. Soft-ul e baza mea, că asta am învățat. Eu văd un vis de-al meu, ceea ce făceau strămoșii noștri într-o gospodărie mică, să dezvolt la o scară mare, unde pot să îmbin partea turistică, partea de agricultură și numai asta îmi dă sustenabilitate. Suntem unici. Peisajul acesta e unic. Nu îl găsești nicăieri în lume. Locuri așa frumoase și așa prost exploatate ca în România… Asta e o oportunitate. Nu mai există nicio păstrăvărie ca a noastră. Sunt păstrăvării, care produc mai mult. Dar, aceea e doar o păstrăvărie și atât. Ca turist nu ai ce face. Așa e conceptul altora. Nu mai există ce e la noi, nicăieri. Există pensiuni, păstrăvării frumoase, bucătari buni. Dar combinația păstrăvăria ta, cu restaurantul tău, cu centrele de lângă, cu un peisaj bun. Noi doar că merg la restaurant să mănânc, ci e un obiectiv turistic”, a declarat pentru AGERPRES Martin Mueller, patronul păstrăvăriei Albota.

Cum a reușit un sibian de etnie germană, născut în capitala gazului din România, la Mediaș (județul Sibiu), să facă dintr-o păstrăvărie comunistă, îndrăgită de Nicu Ceaușescu, o afacere cu adevărat de succes, în plină democrație? Secretul este dragostea de natură și rânduiala săsească, ce s-ar traduce prin lucruri bine făcute.

Inginer de soft, cu studiile făcute în Germania, patronul firmei SOBIS s-a îndrăgostit de Albota de când a văzut locul. Prețul acestei iubiri? 100.000 de euro pentru început. O realizare a unui fost IAS (Întreprindere Agricolă de Stat — n.r.), apreciat de Nicu Ceaușescu, care venea aici la vânătoare de urși și să mănânce păstrăvi în inima munților Făgăraș, păstrăvăria Albota era în faliment când a cumpărat-o Martin Mueller. 

„Cea mai bună relaxare este să fii în natură, nu există ceva mai frumos. Asta aveam deja genetic, din Mediaș. Când am văzut această păstrăvărie, mi-a plăcut. Este făcută pe vremea comunismului. Era a IAS-ului. Era vizitată des de Nicu Ceaușescu, fiind a statului, fiindcă aici se făcea vânătoarea de urși. De asta aici este și Observatorul. Era tocmai la granița județului, un loc mai retras. Noi am cumpărat păstrăvăria de la un proprietar, dar a ajuns cu datorii la bănci, era executat silit”, povestește Martin Mueller.

Acesta recunoaște că a găsit totul în paragină, dar a văzut printre bălării un succes cu investiții constante în bazinele cu păstrăvi. Prima afacere: vânzarea păstrăvului la Metro, o experiență proastă economic, dar care l-a făcut pe inginerul sas să caute repede soluția salvatoare: nu mai vindem peștele, îl mâncăm. A doua problemă specific românească: drumul prost de acces. Nota de plată: un miliard de lei vechi, doar reparația anuală a celor patru kilometri de drum, pe care Primăria nu a dorit să îi asfalteze.

„Erau cam 100.000 de euro pentru toate bazinele acestea. Erau rupte, nu era ciment, erau bazine naturale, noi am refăcut totul. Nu puteam să vând păstrăvul. M-am luptat trei luni să intru la Metro. Am vândut cu 100 maxim 200 la Sibiu pe săptămână, 100-200 kilograme, la Brașov. Așa am început în 2005-2006. Nu era deloc profitabil. Atunci am zis mai bine mănânc păstrăvul, eu, noi, prietenii, decât să îl dau moca. Așa s-a născut acea pensiune. În primul an, nu puteam să fac față. Aveam un singur restaurant. Nici nu m-am așteptat. Era și drumul prost. Și am făcut și drumul. Pe mine m-a costat în fiecare an, drumul cel puțin un miliard să îl întrețin. Patru kilometri, timp de zece ani”, își amintește el de Albota.

Acum, la păstrăvăria de patru stele de la Albota pot înnopta o sută de persoane. Zilnic, aici pot servi 70 de produse proprii, o mie de oameni. Anul 2007, anul Capitalei Culturale Europene Sibiu, a fost unul bun și pentru Albota. Dar problema drumurilor proaste din România nu dispăruse. Faptul că se lucra pe DN1 a diminuat din elanul sutelor de mii de turiști, care și-ar fi dorit să ajungă la celebra Albota. 

Cum e românul care merge la o păstrăvărie? Doar unul din zece români pescuiesc, hoinăresc, se bucură de celelalte facilități, marea majoritate mănâncă și beau.

„În 2007, extindere. Pe urmă două cabane, avem o sută de locuri. 2007 m-a ajutat, imaginea este bună, dar atunci lucrau la DN1. Între 80-90 la sută e clientela mea, românească, restul, străini. Vin din toate părțile țării. Românul nu e mobil, se plimbă între bazine, pe urmă se pune la masă. E un bun consumator. Bea și mănâncă. Mai face o plimbare. Pe urmă mai comandă niște papanași. Opțiunile de agrement le avem. Doar 10% le cer”, explică Martin Mueller.

Atât de faimoasă e Albota, încât agenții de turism au ajuns să rezerve pentru turiști din toată România cazare în zona Bâlea (județul Sibiu) sau la Sâmbăta (județul Brașov), dar le rezervă masa la păstrăvăria lui Mueller.

„Trăiesc din turiștii de zi, care vin numai la mine, care stau în zona Bâlea, Sâmbăta, la care au venit rudele sau cunoștințele la Sibiu și zic hai să îți arăt Albota. Și ăla știe, uite acolo nu dau greș. Să se simtă bine. Eu nu am planificat. Sunt pensiuni care fac mâncare la Albota și cazare pe Bâlea”, recunoaște Martin Mueller.

Poate unii se întreabă cam cât de mulți păstrăvi se pot mânca la o astfel de păstrăvărie. Aici păstrăvii nu sunt deloc ca cei de la supermarket sau de la pescării. Sunt și mai mici, dar există păstrăvi de câteva kilograme. La Albota se mănâncă mai mult decât pot produce proprietarii.

„Anul trecut am cumpărat 15 tone de pește, anul acesta cam opt. Nu putem produce cât se consumă. De asta, anul acesta mi-am făcut o păstrăvărie la Cârța. Zece lacuri la Cârța. Ca să fac față. Noi la ora actuală producem 30-40 de tone de pește pe an. Avem propria hidrocentrală, propria apă, propriul curent”, spune Martin Mueller.

80% din ce se mănâncă la Albota e produs eco și bio. Aproape toată mâncarea e produs propriu. S-a ajuns aici după o investiție înțeleaptă în 2.000 de hectare de teren agricol, în patru comune din județul Sibiu, toate folosite pentru producție. 

„Pâinea venea feliată la început. Am zis, eu, aici în inima naturii și să nu pot face un cuptor de pâine? Acum vin aici turiști care doar să cumpere pâine. Avem brutărie, carmangerie, afumătoare și toate beciurile. Tot ce înseamnă peste iarnă, depozitez. Am făcut două tone de vinete, prăjite cu lemne, zacusca noastră, murăturile noastre, dulcețurile noastre. Gustul este cu totul altul. Avem fabrică de prelucrare lapte. Avem abator în Cârțișoara. Am investit în teren, avem toate circuitele noastre. Am aproape 2.000 de hectare de teren, pe care îl cultivăm. 100 de bivoli, 100 de angus, deci vită de carne, 300 de bovine, avem 1.200 de oi, 800 de capre, 200 de porci lăsați semi-liber, găini, bibilici, iepuri, etc. La ora actuală, avem două solare, ne ocupăm de legumicultură, roșii, castraveți, tot ce este nevoie. Cam 80% din ce mâncăm e din producția proprie. Asta ne dă soliditate. În plus, noi avem rețetele noastre”, arată Martin Mueller.

A început cu 100.000 de euro. A ajuns la două milioane de euro investite în turism și agricultură, conform Asociației Deținătorilor de Terenuri din Albota. Plus o firmă de succes de soft.

„Am avut bani, m-am și împrumutat la bănci, dar totul e vizibil și se regăsește în patrimoniu. În gândirea veche săsească zice că tu trebuie să faci cu forțele proprii… acum se spune că faci cu câți bani ai. Când nu am mai avut, m-am împrumutat, fiindcă era o oportunitate”, spune Martin Mueller. 

Tineri, vârstnici, familiști și nefamiliști, turism de agrement, dar și de business, pentru toate categoriile de turiști, Albota este o surpriză plăcută. Cei care nu sunt gurmanzi și cu greu rezistă celor 70 de produse proprii, testate în laboratoarele din Sibiu, Albota le oferă posibilitatea de a mânca cât pot afine, zmeură, coacăze, în plantația proprie. La brutăria proprie, brutarul coace pâine de casă, cu coajă crocantă, chiar în fața clienților. Fără E-uri. După rețeta bătrânească. Afumătoarea și măcelăria, atelierul de prelucrat lapte/brânză sunt deschise oricărui vizitator, într-un itinerar al miresmelor și ispitelor culinare. În cele două sere pentru legume proaspete și verdețuri, turiștii pot vedea cum se cultivă ceea ce urmează să mănânce în restaurantul cu cele două terase sau în grădina de vară. 

Albota oferă o serie de facilități firmelor. Aici, în cele trei săli de conferințe, orice corporatist poate să se simtă bine. Pescuit, drumeții, ciclism, ATV, călărie, saună, jacuzzi, observator natural al vitelor Angus, petreceri, foc de tabără, toate la discreție la Albota. Locul unde Dumnezeu i-a dăruit unui sibian sas nu doar undița succesului, ci și păstrăvul de aur, care i-a îndeplinit dorința, cu multă muncă și dragoste de natură.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *