Prima biserică cu librărie din România, în care cărțile au luat locul mormintelor

Divertisment

Prima biserică cu librărie la subsol, din România, Biserica romano-catolică „Sfânta Treime” din centrul istoric al Sibiului, își rescrie în aceste zile istoria de 281 de ani, pentru că aici, în fosta criptă cu morminte restaurată în urmă cu șapte ani cu bani europeni, se așează primele cărți ale librăriei Habitus, cea mai nouă din oraș.

La aproape trei secole de când s-a sfințit biserica, în subsolul ei, trei tineri librari, foști angajați ai Librăriei Humanitas, Vladimir, Marian și Cătălin pregătesc o altfel de librărie: o librărie-cafenea, în care cititorul este invitat nu doar la lectură, ci și la un prilej de răgaz cultural, pentru a admira o expoziție, a-și da întâlnire la un film sau la un spectacol de teatru.

Ceea ce până mai ieri era cunoscut în Sibiu drept Centrul Cultural Habitus din iunie se va numi Librăria Habitus, care deja s-a făcut cunoscută printr-un prim eveniment, vizita Principelui Nicolae. Practic, lansarea cărții Principelului Nicolae a fost prima întâlnire cu cititorii a noii librării. 

Fost depozit de carte pe timpul comunismului, subsolul Bisericii romano-catolice „Sfânta Treime” din Piața Mică a Sibiului a fost pus cel mai bine în evidență, o dată pe an, de organizatorii Festivalului Internațional de Teatru. În acest an, în iunie, oaspeții festivalului vor fi întâmpinați la conferințe în „noul” Habitus, un spațiu de legendă în care timp de aproape un secol au fost înmormântați catolici sibieni.

După ce cripta nu a mai găzduit trupurile celor trecuți în neființă, spațiul a fost închis până când a fost umplut cu cărți înainte de 1990, fără ca cititorii să știe că alături de morminte aici zăceau toate cărțile care au ajuns pe rafturile librăriilor sibiene, după care aproape în fiecare casă din județ.

Unul din cei trei librari care astăzi pregătea cărțile pentru noile rafturi ale Librăriei Habitus, un fost jurnalist, cu experiență de un deceniu ca librar, Marian Coman, își amintește cum, în urmă cu aproape 30 de ani, a călcat prima dată aici, pe atunci fiind un copil de la Liceul Pedagogic care trebuia să care niște cărți la școală de la depozitul de carte al Centrului Național de Librării.

„Spațiul acesta are o istorie legată de carte mai veche, pentru că înainte de Revoluție, aici a fost depozitul de carte al Centrului Național de Librării. Îmi amintesc că aici am venit o dată, când eram copil, să car manuale și aici, unde sunt scările, era o bandă rulantă. Aici era un depozit de carte, publicul nu avea acces. După aceea, prin anii 2000, a avut aici depozit de carte Editura Rao. (…) Acum nu cred că există librar în lumea asta care ulterior să nu dorească să își deschidă librăria lui. Acesta e visul oricărui librar”, a declarat, pentru AGERPRES, Marian Coman.

Visul său este să facă din locul pe care l-a descoperit întâmplător, în copilărie, unul din cele mai dinamice spații culturale, neconvenționale din Sibiu, doar cu ajutorul cărților. 

Cunoscătorii știu că în pereții librăriei nu mai sunt morminte încă din 2006, când subsolul bisericii a fost restaurat, totul cu scopul ca aici întunericul să fie înlocuit cu lumina reflectoarelor, iar tăcerea rece a unei cripte să fie înlocuită cu forfota căutătorilor de cultură.

În cifre, Librăria Habitus înseamnă 500 de metri pătrați de cultură, cu câteva încăperi diferite, despărțite doar de arcadele boltei. Aici s-au jucat și se vor juca spectacole, la care încap 120 de spectatori.

Spectacolul cărților, lumea acestora se traduce în acest subsol de biserică, o premieră pentru librăriile de la noi, dar nu și cele din străinătate, printr-o afacere de suflet, pornită din pasiune, în care singurul capital investit este experiența.

„Cred că o librărie poate fi o afacere rentabilă în condițiile în care, legat de librărie, mai sunt câteva lucruri: un spațiu în care să poți să faci evenimente. În ziua de astăzi, într-o librărie sunt tot felul de evenimente culturale, concert de muzică, mici piese de teatru, proiecții de film. Avantajul nostru e experiența, știm ce să comandăm și ne știau foarte mulți oameni din edituri, că suntem de încredere”, explică Marian Coman.

Acesta recunoaște că principalul avantaj al său și al celor doi prieteni ai săi librari este experiența. Miile de cărți care deja se află pe podeaua Librăriei Habitus, așteptând cuminți să fie așezate în rafturi și în mica bibliotecă care va fi amenajată lângă terasa de afară, toate aceste cărți au fost aduse în regim de consignație, adică nu sunt cumpărate cu banii jos. Vechiul sistem de consignație, încă funcțional, salvează noua afacere din această librărie, printre puținele din țară deschise de foști librari, fără să aibă în spate susținerea unui întreg lanț cunoscut.

„Investiția din partea noastră nu a fost mare. 99 % din cărți nu sunt cumpărate, sunt în regim de consignație. Investiția a fost minimă. Iar chiria… e sub o mie de euro. Sunt foarte puțini care își deschid singuri o librărie, mai sunt librării care se deschid, dar aparțin lanțurilor”, explică Marian Coman.

Vladimir Banu, cel recomandat drept „directorul acestei povești”, fost librar și el cu o experiență de câțiva ani, mărturisește că „îți trebuie curaj” să te apuci de o afacere în România, asta datorită în primul rând „birocrației”.

Cei trei librari transformați din foști angajați ai celei mai mari librării din Sibiu în proprietari de librărie, Marian Coman, Vladimir Banu și Cătălin Cornăcel, mizează pe autorii români contemporani și pe turiștii români, atrași de farmecul fostei capitale culturale europene.

„Se citește foarte bine în România, ce se citește peste tot în Europa, literatura, beletristica. La noi, literatură română. Literatura română a crescut foarte mult în ultimii zece ani. Chiar a explodat. Autorii contemporani. Când m-am angajat în librărie, era Cenușăreasa, avea un raft, undeva, într-un colț, nu o căuta nimeni, acum toată lumea vine și întreabă de autorii români”, spune Marian Coman.

Acesta este convins că „nu există să nu îți poți cumpăra o carte bună cu zece lei dintr-o librărie din România”, promoțiile fiind nenumărate, iar problema vânzărilor de carte nu e la preț, în condițiile în care cititorul român citește mai puțin decât cel din restul UE. 

Cu două librării care fac parte din lanțuri naționale, precum Humanitas și Diverta, alte două unde se găsește aproape numai carte în limba germană și ghiduri și hărți pentru turiști, Librăria Habitus se alătură unei alte librării mici, dar care a rezistat după Revoluție, pentru că și aici lucrează două vechi librărese, care știu să vândă bine cartea.

Spre deosebire de alte centre culturale importante din România, Sibiul nu excelează la capitolul librării. Cu toate acestea, noua librărie se încadrează în peisajul multicultural și este o mică parte dintr-un mare puzzle de turism cultural, construit încet și sigur în ultimii șapte ani. Practic, ceea ce în Vestul Europei a ajuns să fie considerat normal, să transformi o biserică într-o librărie, o bibliotecă, chiar și un restaurant, la noi este o primă încercare de a arăta că în locul unei cripte cu foste morminte, în care nu intra nimeni, acum oricine se poate bucura de un moment de cultură de calitate.

„În Sibiu nu există o concurență reală pe librării, așa cum există în Cluj sau București sau în Timișoara, unde sunt cel puțin cinci librării puternice. Pentru sibieni nu e ceva spectaculos. Sibienii sunt obișnuiți cu spațiile neconvenționale, cu recuperările astea mai interesante. Sigur va fi o experiență pentru cei care vin din afara Sibiului, nu neapărat pentru turiștii străini. În străinătate sunt multe biserici care au fost transformate în altceva: există biserici în care există librării, există biblioteci, chiar și restaurante. Și nu sunt cazuri rare. În străinătate s-a întâmplat fenomenul acesta, în România, încă nu are loc. Din România, da noi știm că suntem primii și deocamdată singurii, nu știm să mai fie librării în biserici sau în subsoluri de biserici”, a spus unul din librari, Marian Coman.

Librăria din subsolul bisericii sibiene se deschide la un an după ce, în Olanda, o biserică din secolul al XV-lea din orașul Zwolle a fost restaurată în întregime și transformată în bibliotecă de o echipă de arhitecți din Utrecht. Biserica dominicană a devenit astfel o uriașă bibliotecă modernă de 700 de metri pătrați. Și nici această librărie olandeză nu a fost primul proiect de acest fel realizat în lume, unde tot mai multe locuri sfinte abandonate le inspiră arhitecților proiecte dintre cele mai originale.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *